Intrebari examen DRPCIV categoria D, D1, Tb, Tv

O atenţie deosebită trebuie acordată fracturilor de coloană vertebrală şi în special fracturilor de la nivelul gâtului. În acest caz, victima nu trebuie mişcată în absenţa personalului calificat, decât dacă se află în pericol de moarte (incendiu, explozie etc).

În cazul unui accident în care victima și-a pierdut cunostința, prima măsura va fi să vă asigurați că victima este în viață, controlând respirația și bătăile inimii. Aceasta manevra se execută prin căutarea pulsului în artera carotidă.

Prima intervenţie care trebuie avută în vedere pentru salvarea victimei când ajungeți la fața locului unui accident este să va asigurați dacă victima poate respira, iar dacă aceasta are căile respiratorii astupate, se trece la degajarea căilor respiratorii şi asigurarea funcţiei respiratorii.

În cazul unui accident soldat cu persoane rănite în interiorul autovehiculului, la scoaterea acestora din autovehicul, trebuie să aveți în vedere să nu se agraveze leziunile. Dacă victimele nu sunt blocate, acestea vor fi scoase din autovehicul prin ridicare, în cazul în care victimele sunt blocate de parți ale autovehiculului, acestera se vor lăsa în mașină, fară a fi mișcate până la venirea echipajelor de descarcerare.

În cazul imobilizării unei fracturi, atela trebuie să fie rigidă şi suficient de lungă pentru a cuprinde capetele fracturii. Imobilizarea fracturii la mâini și picioare se face prin fixarea cu atele a două articulații învecinate fracturii, mai sus și mai jos de locul fracturii.

Stopul respirator este reprezentat prin oprirea brusca a activitatii pulmonare, mai este cunoscut sub denumirea de asfixie. Persoanele accidentate pot intra în stop respirator, acesta poate fi cauzat de astuparea căilor respiratorii (nas și gură).

În cazul unei fracturi se impune imobilizarea provizorie a acesteia cu ajutorul alelelor, care trebuie sa fie suficient de lungi pentru a fixa atât articulația de deasupra, cât și cea de dedesubtul osului rupt. În cazul unei fracturi cervicale, imobilizați gâtul cu un prosop rulat, cu diametru de aproximativ 10 cm, strâns lejer în jurul gâtului, având grijă ca legătura să nu stânjenească respirația, victima va fi așezată pe o targă tare (scandura, usa), suficient de lungă și de lată, în așa fel încât corpul să nu se indoaie sau să se miște lateral.

În funcție de cantitatea de sânge pierdută, putem distinge: 1) hemoragii mari, mortale, când se pierde mai mult de jumătate din cantitatea totală de sânge; 2) hemoragii mijlocii, când se pierde 1/3 din cantitatea totală de sânge; 3) hemoragii mici, când se pierde o cantitate de 500-600 ml de sânge.

Bandajele se folosesc pentru acoperirea şi pentru susţinerea rănilor, precum şi pentru oprirea hemoragiilor. Bandajul este fașa cu care se fixează pansamentul la nivelul plăgii.

Accidentatul cu hemoragie externă trebuie aşezat în aşa fel încât rana sângerândă să fie mai sus decât nivelul corpului, ca presiunea arterială din zona hemoragiei să scadă.